Ana, Regina

Not how did she die, but how did she live?

Not what did she gain, but what did she give?

These are the units to measure the worth

Of a woman as a woman, regardless of birth.

Not, what was her church, nor what was her creed?

But had she befriended those really in need?

Was she ever ready, with word of good cheer,

To bring back a smile, to banish a tear?

Not what did the sketch in the newspaper say,

But how many were sorry when she passed away.

Adaptare a poemului „Not How He Died…But How He Lived”

Summer Sandercox

Să citim aceste versuri cu gândul la ceea ce reprezentat Regina Ana pentru România – un simbol al devotamentului, al loialității, al deminității și generozității. Rămâne, totuși, speranța că această imensă pierdere a adus, totuși, românilor aminte de ceea ce înseamnă cu adevărat modestia, spiritul de sacrificiu și atașamentul față de țară, pe care Majestatea Sa le-a cultivat în timpul exilului și nu le-a neglijat până în cea din urmă clipă.

Primele Funeralii Regale din ultimii 78 de ani au avut loc în Capitală și la Curtea de Argeș, la data de 13 august 2016. Slujba de înmormântare a Reginei Ana a avut loc în Pronaosul Noii Catedrale de la Curtea de Argeș, după ce cortegiul funerar a parcurs traseul Piața Palatului Regal – Bulevardul Magheru – Piața Romană – Piața Victoriei – Bulevardul Aviatorilor – Piața Charles de Gaulle – Arcul de Triumf. De la Arcul de Triumf, Cortegiul funerar a continuat traseul către Curtea de Argeș, pe ruta Arcul de Triumf, Mogoșoaia, Buftea, Titu, Găești, Topoloveni, Pitești, Curtea de Argeș.

Ceremonia înmormântării a fost una privată, în prezența Familiei Regale a României și a membrilor Familiilor Regale străine, prezente la eveniment. Publicul a avut acces doar în fața porții de intrare în Parcul Arhiepiscopiei Curtea de Argeș, în timp ce presa a avut accesul permis în fața noii Catedrale de la Curtea de Argeș. În urma ceremoniei de înmormântare, noua Catedrală de la Curtea de Argeș nu va putea fi vizitată timp de o săptămână.

Ana, Principesă  de Bourbon-Parma – 1923-2016

Arborele genealogic – Rădăcini în familia Regală de Bourbon dar și cea de Orléans

Născută la 18 septembrie 1923, la Paris, ca Principesă de Bourbon-Parma, Regina Ana a avut origini puternic înrădăcinate în Familia Regală de Bourbon, cât și în Familia Regală de Orléans, părinții ei fiind Principele René de Bourbon Parma și Principesa Margareta a Danemarcei.

Copilăria Principesei de Bourbon-Parma a fost marcată de pasiunea pentru sport, începând cu mersul pe bicicletă și pescuitul, urmând mai apoi cursuri de scrimă la Paris. Timp de doi ani, până la vârsta majoratului, Regina Ana a urmat cursurile unei școli de Arte Frumoase din New York. Ce nu știu mulți este că a lucrat în cadrul unui magazin universal pentru a-și câștiga existența. Pentru a-și completa veniturile și a putea urma cursurile Parsons School of Art, Principesa Ana a lucrat ca vânzătoare la magazinul Bloomingdale’s. Cu toate că studia și lucra în paralel, a reușit să finalizeze cursurile în doi ani, în loc de trei – durata obișnuită a studiilor.

La scurt timp după finalizarea studiilor, Principesa Ana a obținut permisiunea mamei sale pentru a se alătura tatălui și fraților săi în cadrul Armatei Franceze, în războiul antinazist.

Pentru a-și aduce contribuția la eforturile de război

în 1943, Principesa Ana a făcut studii de infirmieră și s-a înrolat în Forțele Franceze Libere. Acesta a fost anul în care a căpătat contur și viitoarea poveste de dragoste dintre Regele Mihai și Principesa Ana. Înainte de a o cunoaște personal, Regele Mihai a avut surpriza de a-și vedea viitoarea soție la cinematograf, în sala de cinema a Palatului Regal. În timpul unuia dintre reportajele de știri de pe front rulate înaintea unui film la vremea respectivă, Regele Mihai a observat figura unei infirmiere. După ce l-a rugat pe operator să decupeze secvențele și să le transforme în fotografii, tânăra din imagini a fost identificată ca fiind tocmai Principesa Ana de Bourbon-Parma. În 1945, la 22 de ani, Regina Ana revenea la viața civilă, distinsă cu Crucea de Război a Republicii Franceze și avansată la gradul de locotenent în cadrul Armatei Franței. Doi ani mai târziu, cei doi s-au cunoscut la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Ducele de Edinburgh, la Londra, în 1947.

Exilul nu a reușit să îi înfrângă spiritual

Culmea nefericirii e atunci când pierzi ceva ce iubeşti. Poate fi un om, poate fi un câine, poate fi o vază care se sparge.

Exilul nu a reprezentat pentru Principesa Ana un impediment în calea dragostei pentru Regele Mihai I, după ce acesta a fost forţat să abdice. La numai 24 de ani, a decis să îi fie alături la bine şi la rău viitorului soţ, astfel că nunta a avut loc pe 19 iunie 1948, la Atena. Nici lipsa rudelor catolice de la eveniment, în urma excomunicării sale din Biserica Catolică, nu a determinat-o pe viitoarea regină să dea înapoi. I-a rămas alături timp de 68 de ani, dintre care 50 în exil. Din această mare iubire a lor, au venit pe lume cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Numai patru dintre fiice sunt Principese ale României, Irina nemaifăcând parte din linia de succesiune la Coroana României.

În timpul exilului, Regina Ana nu s-a dat în lături de la a munci pentru a-şi sprijini familia. A improvizat în locuinţa din Anglia un atelier de tâmplărie, pentru a putea economisi banii ce ar fi fost cheltuiţi, în mod obişnuit, pe achiziţionarea unor piese de mobilier. Săptămânal, Regina Ana vindea la târg mobilă executată în atelierul improvizat.

În 1956, Regele Mihai şi Regina Ana s-au mutat în Elveţia, la Versoix. Aici au pus la punct un mic atelier auto, într-o magazie din lemn construită de însăşi Majestatea Sa Regina Ana.

În 1966, Regele şi Regina şi-au reînnoit jurămintele în cadrul unei ceremonii religioase catolice, desfăşurată la Monaco. A fost un moment emoţionant, întrucât a coincis cu ziua în care Regina Ana a fost primită din nou în sânul Bisericii Catolice.

Pentru a înţelege mai bine cine a fost Regina Ana, trebuie musai să îi descoperi latura artistică, admirându-i picturile.

Două dintre lucrările Reginei sunt expuse la Palatul Elisabeta, în apartamentul regal.

Deşi cuvintele cu greu pot exprima complexitatea Majestăţii Sale, există, totuşi două volume scrise de Alteţa Sa Regală Principele Radu, în care poţi regăsi frânturi din cine a fost cu adevărat Regina Ana. Este vorba despre Un război, un exil, o viaţă, Editura Humanitas și Ana. Portretul Reginei, apărută la Editura Curtea Veche.

De-a lungul vieţii,  Regina Ana, cea mai longevivă soţie de conducător din întreaga istorie a României, a fost distinsă cu Crucea de Război a Franței, Marea Cruce a Ordinului Carol I, Marea Cruce a Ordinului Sfânta Olga și Sfânta Sofia din Grecia, Marea Cruce a Ordinului de Malta și Marea Cruce a Ordinului Coroana României.