Bijuteriile Coroanei Austriece – Comorile Dinastiei Habsburg – Lorraine

Colecţie ce datează din secolul al X-lea şi până în secolul al XIX-lea, Bijuteriile Coroanei Austriece reflectă mai bine de o mie de ani de istorie europeană şi sunt păstrate la Trezoreria Imperială a Palatului Hofburg din Viena.

Unele dintre cele mai remarcabile obiecte de preţ din această colecţie sunt însemnele Imperiului ereditar al Austriei, constând în Coroana Imperială, Globul Imperial şi Mantaua Imperiului Austriac, împreună cu Roba de Încoronare a Regatului Lombardia-Veneţia. Coroana Imperială, globul, crucea şi Sfânta Lance a Sfântului Imperiu Roman se numără şi ele printre atracţiile Bijuteriilor Coroanei Austriece. Primele cinci piese sunt numite Weltliche Schatzkammer sau tezaurul laic, în timp ce elementele ecleziastice poartă numele de Geistliche Schatzkammer sau tezaurul spiritual. Acestea se află sub administrarea Muzeului Kunsthistorische din Viena.

Coroana lui Rudolf al II-lea

devenită ulterior Coroana Imperiului Austriac, este confecționată din aur pur și încrustată cu diamante, rubine, safire, perle și căptușită cu catifea.

Obiectele de mare însemnătate istorică marchează, pe rând, trecerea Austriei la statutul de ducat, apoi la arhiducat şi, în cele din urmă, la formarea imperiului. După dispariţia ultimului Duce de Babenberg, Frederic al II-lea, în 1246, regele Ottokar al II-lea al Boemiei (Regele de Fier și de Aur) a preluat pentru o vreme puterea. A fost, ulterior, învins în 1278 de Regele Germaniei Rudolf de Habsburg, cu ajutorul fiilor săi, Albert şi Rudolf. Astfel, Albert, fiul lui Rudolf de Habsburg, a fost numit Duce de Austria. Ceremonia de învestire a noului arhiduce al Austriei nu a fost o încoronare în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o ceremonie de omagiere. În limba germană, această ceremonie poartă numele de Erbhuldigung, iar în cadrul ei, membrii parlamentului depun un jurământ potrivit căruia vor asculta ordinele noului conducător iar acesta, la rândul lui, le garantează drepturile şi jură că le va menţine privilegiile. Cu toate că nu a fost o ceremonie tipică, au fost folosite totuşi însemne suverane, constând în căciula sau coroana arhiducală austriacă, creată pentru intrarea lui Joseph al II-lea în Frankfurt pentru încoronarea drept rege german, în 1764. Globul suveranului şi sceptrul au fost folosite ca însemne regale ale Regatului Boemiei până la începutul secolului al XVII-lea. Căciula arhiducală este păstrată în prezent la Mănăstirea Klosterneuburg din Austria Inferioară, în timp ce coroana ducală a landului Styria poate fi găsită la Landesmuseum Joanneum din Graz, Styria.

Globul Imperial și sceptrul

au fost realizate de Andreas Osenbruck la Praga, între anii 1612 și 1615, la comanda Împăratului Matthias, succesorul lui Rudolf al II-lea. Ambele însemne au fost realizate din același material din care fusese făcută coroana, urmând același concept. Astfel, cele două obiecte sunt încrustate cu rubine, safire și perle.

O trecere în revistă a celor mai importante simboluri regale ale Imperiului Austriac nu poate debuta decât cu Coroana lui Rudolf al II-lea, ce a devenit mai târziu Coroana Imperiului Austriac, realizată de Jan Vermeyen la Praga, în 1602. Coroana este confecţionată din aur pur, parţial smălţuită, încrustată cu diamante, rubine, safire, perle, şi căptuşită cu catifea. Coroana şi însemnele Sfântului Imperiu Roman au fost păstrate la Nürnberg şi erau folosite doar pentru ceremonii de încoronare. Pentru orice altă ocazie, împăraţii erau nevoiţi să comande coroane cu un caracter personal, care, cu excepţia celei aparţinând lui Rudolf al II-lea, au supravieţuit trecerii timpului numai sub formă de ilustraţii. Iniţial coroana personală a Împăratului Rudolf al II-lea, această bijuterie este una dintre cele mai importante opere de artă realizate de aurarii europeni. Din fericire, obiectul nu a împărtăşit soarta altor coroane personale, nefiind distrus după moartea împăratului, în 1612.

Coroana de Fier a Lombardiei

datează din Evul Mediu timpuriu. A fost realizată dintr-un cerc de aur montat în jurul unei benzi centrale de argint.

Coroana rudolfiană are trei elemente principale distincte, care simbolizează dreptul de a conduce: coroniţa cu montura fleur-de-lis în formă de coroană regală, marele arc al coroanei imperiale şi mitra de aur care simbolizează dreptul divin al împăratului să conducă. Perlele curg în rânduri, imitând un joc de lumini. Coroana este finisată cu un smarald de culoare verde-albăstrui, care simbolizează legătura cu cerul.

În cele patru triunghiuri sferice ale mitrei de aur stau înscrise cele patru titluri ale lui Rudolf: Imperator – învingător împotriva turcilor, Augustus – încoronat ca Sfânt Împărat Roman la Regensburg, Rege al Ungariei la Pozsony și Rege al Boemiei la Praga. Alegerea numărului de pietre preţioase are şi ea o semnificaţie alegorică şi mistică. Astfel, cele opt diamante încrustate simbolizează un număr sfânt care se referă la forma octogonală a coroanei, iar diamantul a fost ales ca simbol al lui Hristos.

Sub ameninţarea lui Napoleon, Împăratul Francisc al II-lea a dizolvat milenarul Sfânt Imperiu Roman şi a proclamat Imperiul Austriac pe 11 august 1804. La momentul respectiv, Francisc al II-lea nu a folosit coroana Sfântului Imperiu Roman, ci coroana personală a lui Rudolf al II-lea pe post de coroană a noului imperiu.

Globul Imperial şi sceptrul au fost realizate de Andreas Osenbruck la Praga, între anii 1612 şi 1615, la comanda Împăratului Matthias, succesorul lui Rudolf al II-lea. Ambele însemne au fost realizate din acelaşi material din care fusese făcută coroana, urmând acelaşi concept. Astfel, cele două obiecte sunt parţial smălţuite şi încrustate cu rubine, safire şi perle.

Emerald Unguentarium

vasul destinat procesului de ungere a monarhului, a fost sculptat dintr-un smarald de origine columbiană, de aproximativ 3.000 de carate. Obiectul are o formă neregulată, probabil pentru a reduce pierderile în timpul prelucrării, și un capac cu detalii din aur.

Un alt element ce merită atenţie este Mantaua Imperiului Austriac, proiectată de Philipp von Stubenrauch şi executată de Johann Fritz, expert în materie de broderie din aur, la Viena, în 1830, la comanda Împăratului Francisc I pentru încoronarea fiului său, Ferdinand. Mantaua este realizată din catifea roşie, hermelină, mătase albă şi brodată cu aur sub forma stemei austriece – vulturul cu arme. Marginea mantalei este decorată cu lemn de stejar şi funze de dafin.

Similare mantiei Imperiului Austriac, dar realizate din catifea albastră şi portocalie, cu moaraj alb, broderie din aur şi argint, hermelină şi dantelă, sunt robele de încoronare ale Regatului Lombardia-Veneţia, proiectate tot de Philipp von Stubenrauch şi executate de Johann Fritz la Viena în 1838. Marginea acestor robe este decorată cu o linie de medalioane în care este afişată Coroana de Fier a Lombardiei. În paralel, marginea prezintă şi o linie ornamentală groasă, compusă din frunze de palmier şi dafin.

Leagănul lui Napoleon al II-lea

are un suport de argint aurit, decorat cu sidef, plăci de cupru acoperite cu catifea, mătase și tul cu broderii din aur și argint.

După căderea lui Napoleon, în urma Congresului de la Viena, a fost creat Regatul Lombardia-Veneţia, sub stăpânire austriacă. La încoronarea Împăratului Ferdinand I, la Milano, pe 6 septembrie 1838, a răsărit întrebarea cu privire la alegerea însemnelor şi veşmintelor adecvate pentru încoronare, disponibilă deja fiind numai Coroana de Fier. Celelalte elemente însă au fost comandate la vremea respectivă.

Dincolo de însemnele puterii, obiecte de preţ sunt păstrate şi acum din comoara formată din elemente din viaţa de zi cu zi a monarhiei habsburgice. Un exemplu în acest sens este leagănul oferit drept cadou lui Napoleon şi soţiei sale, Împărăteasa Marie-Louise, cu ocazia naşterii lui Napoleon al II-lea. Construit la Paris în 1811, leagănul are un suport de argint aurit, decorat cu sidef, plăci de cupru acoperite cu catifea, mătase şi tul cu broderii din aur şi argint. Baldachinul este susţinut de îngeri, iar pe marginile leagănului pot fi observate albine, simbol al dinastiei Bonaparte. Leagănul poate fi văzut în prezent la Luvru.

Roba de încoronare a Regatului Lombardia-Veneția

din catifea albastră, brodată cu aur și argint, hermelină și dantelă, inspirată de Mantaua Imperiului Austriac (dreapta), aceasta din urmă fiind realizată din catifea roșie, hermelină și mătase albă, cu broderii din aur, sub forma stemei austriece.

Un alt obiect semnificativ din tezaurul dinastiei Habsburg-Lorraine este Coroana lui István Bocskay, prinţ din Transilvania, aliat turcilor otomani în timpul războaielor cu Imperiul Habsburgic. Ca semn al recunoştinţei, otomanii i-au trimis o coroană, cel mai probabil de origine persană, din secolul al XVII-lea. După moartea acestuia, a fost adusă la Viena în 1609. Coroana este realizată din aur, acoperită cu pietre preţioase, perle şi mătase. Interesant este că din cauza faptului că în Imperiul Otoman nu se foloseau coroane, darul oferit lui  István Bocskay a fost modelat după coroana bizantină tip kamelaukion, închisă, ca o bonetă. Coroana este compusă din două părţi principale: coroniţa largă, cu fleur-de-lis, şi o cască închisă, sferică. Crinul frontal poartă semnul crucii greceşti.

Comoara dinastiei nu se reduce însă la aceste două elemente definitorii, ci adună laolaltă veşminte preţioase de botez, halate, lumânări, ulcioare şi bazine de botez din aur. Un alt obiect de preţ ce merită amintit este un „Unguentarium” din smarald, comandat de către Împăratul Ferdinand al II-lea şi produs la Praga, în 1641, de către Dionysio Miseroni. Vasul destinat procesului de ungere a monarhului este realizat dintr-o singură bucată de 2.680 de carate de smarald, ce cântăreşte peste jumătate de kilogram, decorată cu aur.

Coroana Sfântului Imperiu Roman (sus), Coroana lui Rudolf al II-lea și Coroana lui István Bocskay (dreapta).

Coroana rudolfiană are trei elemente principale distincte, care simbolizează dreptul de a conduce: coronița cu montura fleur-de-lis în formă de coroană regală, marele arc al coroanei imperiale și mitra de aur care simbolizează dreptul divin al împăratului să conducă.