Cum a apărut ideea Clasei Palatine

„O nouă şi folositoare idee pedagogică, de şcoală însufleţită asupra realităţilor înseşi, a răsărit în mintea preocupată de marile probleme ale ţării şi vremii a Regelui României şi ea a fost pusă în serviciul unui nobil şi înalt ideal: creşterea unui viitor Domn de ţară între cei cari o înfăţişează în toate ramurile naţiei şi cu ochii asupra tuturor ţinuturilor cari formează patria. Un lucru în adevăr mare, vrednic de a fi cunoscut şi departe peste hotarele ţării unde a fost conceput şi adus la îndeplinire”

scria profesorul Nicolae Iorga în 1936.

Ideea unei şcoli în cadrul Palatului Regal reunindu‑i pe cei mai mari învăţaţi ai regatului nu este nouă, istoria monarhiilor europene oferind exemple de acest fel de la şcoala palatină carolingiană din secolul al VIII‑lea până în zilele noastre. Ingeniozitatea Clasei Palatine, create de Regele Carol al II‑lea şi susţinute de ministrul instrucţiunii publice, Dimitrie Gusti, a fost de a‑i asigura Principelui Moştenitor un anturaj de băieţi reprezentativ, prin familiile şi regiunile din care proveneau, pentru societatea României Mari. Din păcate, faptul că, după revenirea în ţară, Regele Carol al II‑lea şi‑a reînceput jurnalul abia în martie 1937 nu ne permite să urmărim geneza acestei extraordinare idei, dar condica de procese‑verbale a Colegiului Naţional „Sf. Sava” ne ajută să observăm cronologia germinării ei.

15-in-vara-anului-1936-elevi-si-profesori

La 20 octombrie 1932, colonelul Traian Grigorescu, guvernorul Principelui Moştenitor, chema la Palatul Regal pe câţiva dintre viitorii profesori ai Clasei Palatine: Părintele Nicolae Popescu (religie), Ion Bratu (matematică), Enache Ionescu (română şi istorie), Alexandru Mumuianu (geografie şi ştiinţe naturale), locotenent‑colonelul Emil Pălăngeanu (educaţie fizică). Au fost stabilite „principiile de bază” ale noului liceu palatin şi a fost fixat orarul în acord cu programa liceală, conform îndrumărilor profesorului Ion Bratu, directorul învăţământului secundar. Au mai fost desemnaţi ca profesori: Nicolae Saxu (desen, caligrafie şi muzică), Leon Thevenin (franceză), Florica Musicescu (pian) şi maiorul Macavei (mecanică). Din 9 profesori, doi erau profesori universitari (Părintele Popescu şi doamna Musicescu), iar restul, cu excepţia militarilor, predau în învăţământul secundar.

Primul trimestru era inaugurat la 24 octombrie 1932 la Castelul Peleş, în prezenţa Regelui Carol al II‑lea, a ministrului instrucţiunii publice, Dimitrie Gusti, şi a mareşalului palatului, generalul Constantin Ilasievici. Părintele N. Popescu a oficiat un „Te Deum” şi a ţinut lecţia de deschidere. Merită citat in extenso din procesul‑verbal al zilei respective: „După terminarea lecţiei, Majestatea Sa Regele a discutat cu fiecare profesor în parte dând indicaţiuni asupra modului cum înţelege să fie predate fiecare disciplină. A insistat asupra caracterului românesc care trebuie să predomine în toată instrucţia şi educaţia Măriei Sale. A atras atenţia îndeosebi asupra istoriei naţionale, cerând ca ora destinată pentru istoria Familiei Regale să fie utilizată în cea mai mare măsură, în legătură cu legendele istorice ale neamului românesc. S‑a discutat asupra modalităţii înfiinţării, după dorinţa Majestăţii Sale Regelui, a unei clase cu mai mulţi elevi aleşi de la diferite licee din capitală (s.m.).

Cum au fost aleşi aceşti elevi? S‑a avut în vedere să fi intrat cu media 10 la admiterea în liceu, să fie bine înzestraţi mental şi perfect sănătoşi („buni la minte şi la trup”), să aibă o înfăţişare plăcută şi să prezinte o influenţă benefică asupra Principelui Moştenitor, care, prin ei, lua pentru prima dată contact nemijlocit cu fiii ţării.

Mircea Ioaniţiu, elev al Liceului „Spiru Haret”, relatează cum tatăl său, directorul Editurii Cartea Românească, a fost anunţat de colonelul Traian Grigorescu că fiul său a fost ales printre candidaţii liceului pentru Clasa Palatină, alături de alţi 3 candidaţi: Dan Cernovodeanu, Radu

10-cercetasi

Câmpeanu şi Nicolae Petit. Candidaţii din Bucureşti au avut o întâlnire la Palatul Regal cu Principele Moştenitor înainte de a fi selectaţi în componenţa Clasei Palatine. Unii îl vedeau pe viitorul Rege pentru prima dată; alţii aveau deja amintiri cu el, precum Dan Cernovodeanu, care îl cunoscuse de la 5 ani, în 1926, la un pom de Crăciun organizat de Garnizoana Bucureşti la Cercul Militar, tatăl său fiind ofiţer de ordonanţă, apoi aghiotantul Reginei Maria, revăzandu‑l în toamna anului 1930, când, ca premiant al clasei I, a fost invitat de directorul şcolii primare „Sfântul Silvestru” să adreseze urările cuvenite Principelui Moştenitor în timpul vizitei la biserica apropiată.

Cartea editată de Corint va fi disponibilă în librării începănd cu 1 noiembrie

cover-la-scoala-cu-regele-mihai