În căutarea miliardelor

Theresa May, Premierul britanic

Voi începe, de această dată, cu un motiv de bucurie: Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, a împlinit, la 25 octombrie 2016, 95 de ani. O vârstă respectabilă, pe măsura unei vieți onorabile, asupra căreia noi, la Case Regale, vom reveni cu un amplu material într-unul dintre numerele viitoare ale revistei.

În rest, vă recomandăm să urmăriți cu multă atenție posibilitatea ca Yachtul Regal „Britannia” să aibă un succesor, Prim-ministrul Theresa May fiind sub presiune pentru a include pe lista „priorităților naționale” ale Marii Britanii construirea unei noi nave. Navă pe care Regina Elisabeta a II-a să o folosească, mai ales, pentru atragerea de fonduri pe plan internațional în Marea Britanie. Contextul este cu atât mai important cu cât, după Brexit, Regatul Unit trebuie să găsească „înlocuitori” pentru fostul mare client/partener de export, Uniunea Europeană. Or, cum fosta Britannia, retrasă în 1997, se consideră că a adus circa trei miliarde de lire sterline doar în perioada 1991-1995, potențialul este enorm, prin comparație costul de „doar” 120 de milioane de lire sterline fiind pe deplin justificat. Paradoxal este că „asediul” lui May este condus de tocmai partidul laburist, al cărui lider, Tony Blair, a fost cel care s-a făcut că nu aude când s-a pus problema înlocuirii yachtului regal, cu exact 20 de ani în urmă.

O eventuală temă de gândire pentru laburiști – deși este o chestiune retorică – ar fi: dacă ar fi existat în continuare o H.M.Y Britannia, cât a pierdut Marea Britanie în cele două decenii? Oricum, discuția se îndreaptă, ușor-ușor, asupra variantei în care nu vor fi totuși cheltuiți bani publici pentru noul Yacht, ci se va recurge la finanțarea construcției din fonduri private, provenind de la mediul de afaceri. Lucrurile ar suna cam așa: nava Reginei Elisabeta a II-a (simbol al regalității britanice și nu numai) va proveni din bani privați, echipajul fiind furnizat de Marina Regală (de stat), proiectul fiind aprobat de un Prim-ministru conservator, cu susținere (și) laburistă. Dacă asta nu este însăși definiția conceptului „everybody wins”, atunci nu mai știu nici eu care ar fi…