Potala, una dintre noile șapte minuni ale lumii

Sunt mai mult decât sigur că subiectul ales pentru acest număr va stârni o mulțime de controverse, însă în opinia mea, frumusețea, unicitatea și simbolismul Palatului Potala din Tibet merită o prezentare. Deși construit de un împărat, el este acum doar tangențial la subiectele regalității.

Spun tangențial pentru că Dalai Lama nu este, tehnic, un rege, având totuși aproape toate caracteristicile unui asemenea conducător, cu excepția uneia: el este „găsit” și nu ales. Pentru a înțelege această formulare, trebuie citit puțin despre bazele budhismului tibetan și credințele sale în reîncarnare. Ideile principale, ca să le spunem așa, le veți regăsi într-o casetă a prezentului articol, urmând ca cine este interesat de subiect să poată să „perie” internetul după informații detaliate. Pe scurt, Dalai Lama este un „rege” pentru că are „supuși” care îl consideră conducătorul lor, are o țară pe care o conduce cel puțin din punct de vedere moral (chiar și din exil, au mai existat cazuri în istoria monarhiilor), iar încă 8 motive le veți regăsi de asemenea într-o casetă dedicată din acest material.

Atunci când ignoranța ne guvernează, nu există nicio șansă pentru o pace reală.

Dalai Lama

Odată lămurit aspectul „legalității”, să revenim la Palatul Potala, cu puțină istorie. Amplasat lângă Lhasa, în actuala Regiune Autonomă Tibet din întinsa Republică Populară Chineză, Palatul a fost, până în 1959, timp de peste 300 de ani, reședința principală a lui Dalai Lama. Acest lucru s-a schimbat, în anul amintit puțin mai înainte, din cauza Răscoalei Tibetane, cel de-al 14-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso (sau dacă preferați, Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso) fiind nevoit să plece în exil, în India, țară ce îl găzduiește și în prezent.

Cocoțat pe culmea Dealului Marpo Ri, la 130 de metri deasupra văii Lhasa, Palatul Potala se mai înalță încă 170 de metri, fiind în acest fel cea mai mare structură construită din întregul Tibet. Vechi legende despre dealul stâncos fac referire la o peșteră sacră, considerată a fi locul în care locuiește Bodhisattva Chenresi (Avalokiteshvara, Lordul ce se uită în jos), ce a fost folosită drept loc de meditație de către Împăratul Songtsen Gampo, în secolul al VII-lea. În 637, Songtsen Gampo a construit un palat pe deal, structură ce a rezistat timp de 1.000 de ani, când a fost incorporată în fundațiile marilor clădiri ce există și astăzi.

Construcția Palatului actual a început la 1645, în timpul guvernării celui de-al cincilea Dalai Lama, Ngawang Lobsang Gyatso (creditat cu unificarea întregului Tibet), până în 1648 Portrang Karpo, Palatul Alb, fiind terminat.

Palatul Roșu, sau Potrang Marpo, a fost adăugat ansamblului între 1690 și 1694, construcția sa necesitând un efort uriaș: la el au lucrat peste 7.000 de muncitori și peste 1.500 de artiști și meșteșugari.

În 1922, al 13-lea Dalai Lama, Thubthen Gyatso, a renovat multe dintre capelele și sălile de reuniune din Palatul Alb, adăugând și două etaje la Palatul Roșu.

Un lucru interesant este faptul că Palatul Potala a fost foarte puțin afectat de răscoala tibetană din 1959 împotriva Chinei. Astfel, spre deosebire de majoritatea celorlalte structuri religioase tibetane, palatul nu a fost jefuit și distrus de Gărzile Roșii în anii ´60 și ´70 – se pare, la intervenția directă a primului Prim-Ministru al Republicii Populare Chineze, Zhou Enlai. Datorită acestui lucru, majoritatea capelelor și a artefactelor lor au fost foarte bine păstrate.

În ceea ce privește numele palatului, cel de „Potala” a fost preferat încă secolul al 13-lea, provenind, probabil, de la Vârful Potala, muntele-reședință mitologic al lui Bodhisattva Chenresi, în sudul Indiei.

Cum Împăratul Songtsen Gampo era privit drept reîncarnarea lui Chenresi, este foarte simplu de făcut legătura, palatul din Tibet preluând, natural, numele muntelui sacru indian.

Aceasta este religia mea simplă. Nu este nevoie de temple sau de filosofie complicată. Mintea noastră, inima noastră sunt templele noastre. Iar filosofia este bunătatea.

Dalai Lama

Palatul Potala este o structură imensă chiar și după standardele actuale de construcție, spațiul util din interiorul său depășind 130.000 de metri-pătrați!

Ansamblul de clădiri măsoară 400 de metri lungime pe axa est-vest și 350 de metri pe direcția nord-sud, zidurile înclinate din piatră având grosimea medie de trei metri la vârf și de cinci metri la bază, în interiorul acestora fiind turnat și cupru, pentru a le mări rezistența la cutremure.

Treisprezece niveluri de clădiri oferă peste 1.000 de camere, găzduind și 10.000 de altare și circa 200.000 de statui.

Îndeplinind mai multe funcțiuni, Potala a fost mai întâi de toate reședința lui Dalai Lama și a personalului său extrem de numeros. În plus, a fost sediul guvernului tibetan, locul unde se desfășurau toate ceremoniile oficiale de stat. De asemenea, a fost și este gazda a numeroase școli religioase, unde locuiesc învață și se antrenează călugării și administratorii mănăstirilor tibetane și o destinație majoră de pelerinaj datorită mormintelor și monumentelor (stupa, în sanscrită) foștilor Dalai Lama.

IMG_1206_Lhasa_Potala

Camera oficială a lui Dalai Lama, din Palatul Alb

Hainele de pe tron, ce închipuie o ființă umană, îl reprezintă pe Tenzin Gyatso. Deși aflat în exil, în India, se crede că în acest fel, liderul spiritual a zeci de milioane de credincioși continuă să se afle în camera sa personală

Pe teritoriul Palatului Alb se află două mici capele, Phakpa Lhakhang și Chogyal Drubphuk. Datând din secolul al 7-lea, aceste capele sunt cele mai vechi construcții de pe deal ce au supraviețuit trecerii timpului, fiind de asemenea și cele mai sacre. Cea mai venerată statuie de la Potala, Arya Lokeshvara, se află în interiorul capelei Phapka Lhakhang, atrăgând, în fiecare zi, mii de pelerini tibetani.

Din punct de vedere arhitectural, deși nu a fost proiectat pentru scopuri războinice, Palatul Potala este foarte aproape de o fortăreață, zidurile extrem de înalte și de rezistente fiind străpunse doar la vîrf de ferestre.

potala-night

Palatul Potala a fost inclus pe UNESCO World Heritage List în 1994

În 2000 și 2001, Jokhang Temple și Norbulingka au fost și ele trecute pe listă. Modernizarea rapidă a zonei a fost considerată o amenințare pentru palat, oficialii chinezi reacționând pozitiv la solicitări și restricționând construcția în zona unor clădiri mai înalte de 21 de metri. Tot pentru protecția palatului, numărul de vizitatori este limitat în prezent la 2.300 pe zi, fiind introdus sistemul de preticketing (biletele trebuie luate cu o zi înainte). Dintre cei 2.300, 1.600 sunt pelerini, iar restul de bilete sunt alocate turiștilor. Înainte de introducerea accesului restricționat, numărul de vizitatori ai palatului depășea, uneori, și 6.000 de persoane zilnic.

Citiți articolul integral în numărul 2 al Revistei Case Regale, ediția tipărită.

Tag-uri din articol
, , , ,