Sissi, Împărăteasa Elisabeta a Austriei

AUSTRIA - JANUARY 01: Empress Elisabeth of Austria with flowing hair. Oil on canvas, 1846. (Photo by Imagno/Getty Images) [Kaiserin Elisabeth. Gemaelde. 1846.]

A fost, probabil, una dintre primele femei moderne din istorie, în înțelesul pe care îl dăm astăzi acestui concept. Scrimer faimos, cea mai bună călăreață din a doua jumătate a secolului XIX, avea propria sală de fitness și ținea un regim alimentar strict (sau făcea asta în majoritatea timpului). O chema Elisabeta, însă toată lumea o știe după numele de alint: Sissi, Împărăteasa Austriei și Regina Ungariei.

imperial_monogram_of_empress_elisabeth_of_austria_variant-svg

Frumoasă, adorată în Ungaria, se spune despre ea că a fost singurul cap încoronat din istorie care și-a „înghețat” aspectul fizic la cel de la vârsta de 30 de ani. Dar, în același timp, Sissi a fost și, probabil, cea mai tristă Împărăteasă din istorie. Disprețuia formalismul și snobismul de la Curtea Habsburgilor și își petrecea timpul, pe cât putea de mult, departe de Viena și, mai ales, de soțul său monoton și lipsit de inteligență. Timidă până la un nivel ce o paraliza pur și simplu, era dezgustată și evita pe cât putea aparițiile în public – mult prea des, oricum, după standardele vremii. S-a aflat, aproape toată viața sa, într-o luptă nesfârșită cu soacra ei. Și-a petrecut ani întregi călătorind de-a lungul și de-a latul Europei, scriind poezii sentimentale, plângându-și viața pe care trebuia să o trăiască. A fost însă, de asemenea, și o femeie complicată, hotărâtă, ce refuza să trăiască după regulile impuse de alții. Am putea spune că povestea ei este în antiteză perfectă cu absolut toate poveștile cu prințese prezentate de Disney în filmele sale.

Pentru a vă face o idee cât mai corectă, ne putem închipui o paralelă între Sissi și „Prințesa Inimilor” – Prințesa Diana –, cele două povești suprapunându-se izbitor de bine (existând, firește, și diferențe). Ambele capete încoronate s-au măritat tinere și naive, amândouă au avut de-a face cu soacre „puternice”, amandouă au crescut „pe repede-nainte” și au ajuns frumoase,
ba chiar fermecătoare, și, în același timp, figuri tragice.

Există însă o diferență fundamentală în ceea ce privește începutul poveștii. Prințul Charles s-a căsătorit sub presiunea Prințului Filip, iar Diana a fost efectiv selectată dintr-o listă foarte lungă de „partide” perfecte. Cu Sissi, era de la bun început evident că este complet nepregătită pentru ce o aștepta – dar tânărul Împărat Franz Iosef și-a dorit-o, iar asta a fost tot.

Arhivele istorice plasează nașterea viitoarei Împărătese la o zi înaintea Crăciunului din 1837, la Munchen, unul dintre cei opt copii la părinți. Era parte a familiei Wittelsbach, parte la rându-i din familia conducătoare a Bavariei deși – iar asta este extrem de important – nu din „aripa” ce avea efectiv dreptul la tron. Trebuie spus că familia sa avea o veche reputație de… „ciudați”. Tatăl său, Ducele Maximilian Iosef de Bavaria era faimos de excentric, fiind cunoscut pentru escapadele în compania lui Bachus, liberalismul său și „gașca” sa de prieteni liberali; nici el nu avea un respect deosebit pentru ceremonial și avea foarte puțină răbdare pentru procedurile de la Curte. Mai târziu, vărul Elisabetei, Ludwig al II-lea, a fost cel ce a risipit averea familiei pe chestiuni precum enormul omagiu adus lui Richard Wagner, Castelul Neuschwanstein.

Destinațiile sunt de dorit doar pentru că o călătorie trebuie făcută până acolo. Dacă aș ajunge undeva unde să știu că nu voi mai părăsi niciodată acel loc, chiar și un paradis s-ar transforma în iad pentru mine

Și pentru că am pomenit despre protocolul de la Curtea Imperială, trebuie spus că cel ce avea să o facă pe Sissi împărăteasă, Franz Iosef, era întruchiparea acestui protocol. Ajuns pe Tron la 18 ani, a fost aproape în întregime creația mamei sale, Arhiducesa bavareză Sofia – o femeie ce a redefinit termenul de „formidabil”. Se spune chiar că, la un moment dat, Sofia era cunoscută drept „singurul bărbat din Hofburg”. În derâdere, desigur, dar suficient de sugestiv. La momentul în care avântul revoluționar de la 1848 l-a scos din cărți pe Prințul Metternich (ministru de externe și „creierul” reunirii Europei după ce Wellington l-a oprit pe Napoleon), Sofia s-a asigurat că soțul său, Arhiducele de Austria Franz Karl, renunță la dreptul asupra Tronului în favoarea lui Franz Iosef.

În limbaj modern, Sofia a reușit să ducă la capăt o „manevră” eficientă: schimbarea conducătorului bătrân și învechit cu unul atât mai tânăr și mai arătos, cât și mai pe placul „maselor” democratice.

Istoricii sunt de acord că această femeie de fier, ce a avut atât de multă influență asupra Împăratului, era întruchiparea formalismului, a ritualurilor și a ceremoniilor de la Curte.

Iată ce scrie Brigitte Hamann în The Reluctant Empress: A Biography of Empress Elisabeth of Austria: Arhiducesa Sofia era complet captivă în mentalitatea secolului XVIII. Nu prețuia deloc individualismul sau sentimentele ca elemente în politicile de la Curte – în contrast cu cea care urma să îi devină noră. Ea i-a scris Prințului Metternich că nimeni nu trebuie să creadă că „personalitatea individului are vreo semnificație”.

Caleașca Împărătesei Elisabeta a Austriei, în prezent expusă în primăria din Ermoupolis, Grecia
Caleașca Împărătesei Elisabeta a Austriei, în prezent expusă în primăria din Ermoupolis, Grecia

Sofia era și mătușa lui Sissi și, din variate motive personale și politice, era încântată de ideea ca fiul ei să ia în căsătorie pe una dintre fiicele surorii ei Ludovika. În special, îi plăcea Helene, sora mai mare a lui Elisabeta. De aceea, Sofia și Ludovika au aranjat o întâlnire în stațiunea Bad Ischl (Austria), însă planurile lor au fost dejucate atunci când Franz Iosef s-a îndrăgostit la prima vedere de Sissi. Ulterior, Sofia descria întâlnirea într-o scrisoare către Maria de Saxonia, Ducesa de Pomerania. „Fața lui (Franz Iosef, n.r.) s-a luminat brusc, știi cum arată când este fericit. Micuța (Elisabeta, n.r.) nici nu a observat impresia pe care i-a lăsat-o lui Franzi”. În ciuda opoziției Arhiducesei, Sissi, la doar 15 ani, s-a căsătorit cu Franz Iosef, la 24 aprilie 1854, primind și o dotă de, în banii de astăzi, circa 220.000 de euro.

Aristocrația austriacă nu a fost deloc încântată de alegerea Împăratului, primirea lui Sissi la Viena fiind deosebit de rece. De asemenea, ea nici nu avea pregătirea necesară, după standardele vremii. Garderoba, educația în istoria Austriei și cursurile de ceremonie la Curte au fost făcute în fugă, în ultima clipă. În plus, emotiva tânără nu era nici ea pregătită pentru misiunea de Împărăteasă, de aceea la prima ceremonie, la vederea tuturor invitaților în ținută de gală, Elisabeta a fugit și s-a ascuns într-o cameră de lângă Sala Tronului, izbucnind în plâns.

La aceste lucruri nu trebuie uitat că se adăuga presiunea exercitată de Arhiducesă, lucrurile mergând din rău în mai rău, mai ales odată ce s-a anunțat că Elisabeta era însărcinată. La doar 10 luni de la căsătorie, Sissi a născut o fetiță, Sofia de Austria, lucru ce a determinat-o pe soacra sa să fie și mai nemulțumită. Fetița a fost efectiv separată de Împărăteasă, fiind plasată într-o cameră mai apropiată de cea a Arhiducesei decât de cea a mamei sale. Chiar și numele i-a fost dat fără a cere aprobarea mamei, lui Sissi fiindu-i refuzată inclusiv alăptarea copilului.

Sissi era o călărea]ă neîntrecută, considerată la vremea sa una dintre cele mai iscusite din întreaga Europă
Sissi era o călărea]ă neîntrecută, considerată la vremea sa una dintre cele mai iscusite din întreaga Europă
Empress Elisabeth of Austria in Courtly Gala Dress with Diamond Stars”, pictură în ulei, Franz Xaver Winterhalter, 1865, Hofburg
Empress Elisabeth of Austria in Courtly Gala Dress with Diamond Stars”, pictură în ulei, Franz Xaver Winterhalter, 1865, Hofburg

Lucrurile s-au repetat un an mai târziu, la 1856, când al doilea copil al lui Sissi, de asemenea o fetiță, Gisela de Austria, a fost și ea luată de lângă mama sa. Sofia se referea, adesea, la Sissi cu „prostuța de mămică”, fiind nemulțumită (și) de faptul că Împărăteasa nu dădea naștere unui moștenitor la Tron.

În 1857, Elisabeta a vizitat, pentru prima dată, Ungaria. Potrivit persoanelor apropiate (cea mai bună prietenă era și camerista sa), Sissi a fost impresionată de această țară și de atmosfera complet diferită de strictețea de la Viena. Spre deosebire de Sofia, care îi disprețuia pe unguri, Sissi s-a simțit extrem de apropiată de ei, începând chiar să învețe ungurește. Din păcate, pe drumul de întoarcere la Viena, ambele fetițe s-au îmbolnăvit, micuța Sofia murind de – sunt de părere istoricii – tifos, boală care a făcut ravagii în Europa din Evul Mediu și până la începutul anilor 1950.

Dacă înainte de moartea primului său copil, Elisabeta avea deja o înclinare spre melancolie, din 1857 sănătatea sa a început să fie din ce în ce mai șubredă, depresia fiindu-i „companion” tot restul vieții.

Nașterea, în sfârșit, la 1858, a unui băiat, Rudolf, deși a îmbunătățit statutul Împărătesei la Curte, a fost extrem de grea pentru Sissi, căreia aerul de la Viena părea să îi agraveze tusea și accesele depresive, la toate acestea adăugându-se zvonurile potrivit cărora Împăratul avea o amantă (o actriță, Frau Roll). Pentru a-și îmbunătăți sănătatea, doctorul pneumolog Skoda i-a recomandat Elisabetei să meargă în zone cu un climat mai blând. Acest lucru a determinat-o să petreacă o jumătate de an în Madeira, iar mai apoi, după o scurtă reîntoarcere la Viena (când simptomele i-au reapărut), să locuiască, timp de un an întreg, în Corfu.

Această perioadă a fost însă una extrem de bună pentru Sissi, dintr-un alt punct de vedere. Și anume,  între timp, Împărăteasa timidă, de doar 15 ani, a crescut și a început să fie din ce în ce mai „vocală” atât față de Franz Iosef, cât și față de Arhiducesa Sofia.

A fost momentul celui mai mare triumf al lui Sissi: încoronarea, alături de Franz Iosef, drept Rege și Regină a Ungariei. Poate părea, la prima vedere, doar o chestiune de procedură, însă a fost cu mult mai mult de atât. În primul rând, era o întoarcere la 180 de grade față de începutul… „relației” Franz Iosef – Ungaria, începută cu o baie de sânge. În al doilea rând, a fost încununarea eforturilor Împărătesei de a aduce Ungaria în Imperiu (mai ales că era un aliat prețios în vremuri în care Austria începuse să piardă o provincie aici, un aliat dincolo si așa mai departe).

100 de metri pe jos, după atac

Împărăteasa Austriei este cunoscută pentru talia de doar 48 de centimetri în circumferință, pe care o menținea prin exerciții și o dietă la sânge. Folosea însă și corsete speciale, realizate la comandă în Italia și la Paris, din piele fină. Acestea se strîngeau cu niște curele foarte rezistente, comprimând toracele la extrem. De aceea, între momentul în care Sissi a fost înjunghiată în inimă de Lucheni și momentul decesului a trecut aproape o oră. De asemenea, Contesa Irma Sztáray nu și-a dat seama de gravitatea situației decât atunci când Împărăteasa a leșinat, la urcarea pe vapor, după ce parcursese aproape o sută de metri pe jos.