Visul unui nibelung… Castelul Neuschwanstein

Castelul-fantezie al lui Ludovic este impresionant, deși lucrările de construcție nu s-au încheiat nici astăzi, la aproape 150 de ani de la punerea pietrei de temelie

Cocoțat în vârful unei stânci ce domină satul bavarez Hohenschwangau, Neuschwanstein a fost ridicat de „Regele de Basm”, Ludovic al II-lea de Bavaria, vărul Împărătesei Sissi a Austriei și Ungariei, drept omagiu adus marelui Richard Wagner. Privit de mulți drept manifestarea unei adevărate nebunii, castelul a fost vizitat, până acum, de peste 61 de milioane de oameni…

Admirator fanatic și, în același timp, unul dintre susținătorii marelui compozitor Richard Wagner, Ludovic a demarat construcția castelului la 1868, lucrările estimându-se, inițial, că vor fi încheiate în circa patru ani. 14 ani mai târziu, la moartea Regelui, în 1883, castelul nu era însă terminat – ba mai mult, el nu este complet nici măcar în ziua de astăzi… Ca să-i dăm lui… Ludovic ce-i al lui Ludovic, banii cheltuiți pentru construcția castelului nu au fost luați din vistieria statului, ci au provenit din fondurile personale ale regelui plus din extrem de multe împrumuturi făcute de acesta la prieteni, familie, bănci și la alte capete încoronate.

„Vreau să rămân un etern mister atât pentru mine, cât și pentru toată lumea”

Ludovic al II-lea al Bavariei

ludwig-ii-bavaria

Ludwig Otto Friedrich Wilhelm, 1845-1886

Rege al Bavariei între 10 martie 1864 și 13 iunie 1886. Este uneori denumit Regele-Lebădă sau Regele de basm (der Märchenkönig). A deținut de asemenea și titlurile de Conte Palatin al Rinului, Duce de Bavaria, Duce de Franconia și Duce de șvabia. Fiu al Regelui Maximilian al II-lea al Bavariei și al Mariei de Prusia, a ajuns pe tron la 18 ani, cu doi ani înainte de izbucnirea Războiului de șapte Săptămâni (Războiul Austro-Prusac). Declarat paranoic la 10 iunie 1886 și detronat de o comisie guvernamentală prusacă, Regele a murit în împrejurări misterioase la 13 iunie. Corpul său și al medicului psihiatru personal (Dr. Bernhard von Gudden, șeful Azilului din München) au fost găsite plutind în apa puțin adâncă de la malul Lacului Starnberg, iar motivul decesului a fost „moarte prin înecare” (deși la autopsie, raportul oficial arată că în plămânii Regelui nu a fost găsită apă). Un mister ce nu și-a găsit rezolvarea nici până astăzi...

Pentru cei mai mulți, Castelul Neuschwanstein este cunoscut drept construcția ce a inspirat Castelul Cenușăresei al lui Disney, însă originalul este vizitat la rândul său de 1,3 milioane de oameni în fiecare an.

Pentru a înțelege cât se poate de bine ideea lui Ludovic, cel mai bine este să începem cu un paragraf dintr-o celebră scrisoare a Regelui către cel pe care îl admira atât de mult, Richard Wagner.

„Intenționez să reconstruiesc ruinele castelului Hohenschwangau, din Curmătura Pöllat, în stilul autentic al vechilor reședințe ale cavalerilor germani și trebuie să îți mărturisesc că aștept cu imensă nerăbdare să locuiesc acolo într-o zi (peste 3 ani); vor exista câteva camere de oaspeți extrem de confortabile și locuibile, cu o vedere splendidă spre nobilul Säuling, Munții Tirolului și cât vezi cu ochii spre câmpie; îl cunoști deja pe veneratul oaspete ce mi-ar plăcea să locuiască acolo; locul este unul dintre cele mai frumoase ce pot fi găsite, sfânt și de neabordat, un templu demn de prietenul divin ce a adus mântuire și binecuvântare lumii. Îți va aduce de asemenea aminte de Tannhäuser (Sala Menestrelilor, cu o panoramă a castelului pe fundal) și Lohengrin (curtea castelului, coridorul principal, drumul către capelă); acest castel va fi din toate punctele de vedere mai frumos și mai locuibil decât Hohenschwangau-ul din vale, ce este profanat în fiecare an de șleahta mamei mele; își vor găsi răzbunarea, Zeii cei întinați, și vor veni să locuiască cu Noi pe înălțimile falnice, respirând aerului raiului.”

Aproape toate aspectele pe care cineva trebuie să le cunoască despre Castelul Neuschwanstein sunt „ascunse” în paragraful citat. Ce nu este însă menționat este contextul politic și motivul pentru care a fost construit castelul. La 1866 Bavaria, aliată cu Austria, a pierdut un război cu Prusia, aflată în plină expansiune (Războiul Austro-Prusac sau „Războiul de Șapte Săptămâni”).

Învinși, bavarezii au fost obligați să accepte o „alianță ofensiv-defensivă” ce însemna, de fapt, că Regele pierdea controlul asupra forțelor sale armate în caz de război. Ca urmare, Ludovic nu mai era un suveran în adevăratul sens al cuvântului, iar acest lucru a fost cea mai mare nenorocire din viața lui.

De aceea, la 1867, Ludovic a început să construiască propriul său regat de poveste, unde putea fi, din nou, un rege adevărat (chiar dacă numai în fantezia lui).

„Acest castel va fi din toate punctele de vedere mai frumos și mai locuibil decât Hohenschwangau-ul din vale”

Prințul Coroanei, Maximilian al II-lea de Bavaria (tatăl lui Ludovic), a reconstruit castelul ruinat din Schwanstein la 1832, în manieră gotică. Locația a devenit favorita tânărului Ludovic, potrivindu-se de minune cu firea romantică a prințului. Hohenschwangau a fost decorat cu scene ce înfățișau legende medievale și scene poetice – inclusiv legenda Cavalerului Lebedei, Lohengrin, un cavaler cu care tânărului Ludovic îi plăcea să se asemene. La asta s-a adăugat opera lui Wagner din 1850, cu același nume, dar și faptul că lebăda era animalul heraldic al Conților de Schwangau, al căror succesor se considera Ludovic.

„Locul este unul dintre cele mai frumoase ce pot fi găsite”

Maximilian al II-lea construise deja, în zona Schwangau, pavilioane de vânătoare și de observație, pentru a putea admira cât mai bine frumusețea naturii; mai mult, la 1840, i-a făcut cadou consoartei sale Maria de Prusia podul refăcut de peste Curmătura Pöllat (Marienbrücke, inițial construit din lemn). Perspectiva era și mai frumoasă de pe îngusta creastă denumită „Jugend”, iar Maximilian plănuia și el, la 1855, să construiască pe ea un pavilion de observație. Visul i-a fost îndeplinit de Ludovic, deși din motive diferite.

neuschwanstein_-_blick_in_den_oberen_schlosshof

În 1880

200 de oameni lucrau permanent la castel, uneori 24/24. În plus, când Regele impunea un termen-limită, circa 300 de zilieri erau angajați rapid. Pe lista materialelor folosite s-au aflat: 465 tone de marmură de Salzburg, 1.550 tone de calcar, 400.000 de cărămizi și 2050 metri-cubi de lemn pentru schele.

„În stilul autentic al vechilor reședințe ale cavalerilor germani”

Pe Jugend existau ruinele a două mici castele: Vorder și Hinterhohenschwangau. Aici plănuia Ludovic să construiască al său „Noul Castel Hohenschwangau” (numele de „Neuschwanstein” l-a primit de-abia după moartea Regelui). Construcția urma să fie un loc de recreere și mai bun decât castelul din vale, iar perfecțiunea era absolut necesară: „reconstrucția” trebuia să fie și mai aproape de stilul original și echipată cu cele mai noi facilități (pentru acea vreme): apă caldă și apă rece la robinet, toalete cu spălător, încălzire centrală și chiar și o pereche de telefoane.

În 1867, Ludovic al II-lea a vizitat Castelul Wartburg, de lângă Eisenach, unde a fost în mod deosebit inspirat de Sala Menestrelilor, presupusă a fi locația legendarului Concurs al Menestrelilor din 1207 (Sängerkrieg). Astfel, Wartburg și sala sa au devenit leitmotivul „Castelului nou”. La cererea Regelui, arhitectul Eduard Riedel (și, ulterior, Georg von Dollmann), trebuia să ia de asemenea în calcul și idei de design din decorurile pentru operă create de münchenezul Christian Jank (inclusiv pentru Lohengrin).

„Aștept cu nerăbdare să locuiesc acolo într-o zi (în trei ani)”

Castelul nu a fost construit însă atât de repede pe cât se aștepta Regele. Proiectul era mult prea complex, iar locul în care se construia impunea foarte multe dificultăți. Designerii, arhitecții și artizanii implementau ideile lui Ludovic, în continuă evoluție, iar termenele-limită impuse de rege puteau fi respectate doar dacă se lucra zi și noapte.

Piatra de temelie a „Noului castel” a fost pusă la 5 septembrie 1869, Clădirea Porții fiind construită prima, aici fiind și locul în care Ludovic a locuit pentru ceva vreme (în total, Regele a petrecut în castel doar 187 de nopți). Pe de altă parte, ceremonia de punere a ultimei grinzi de acoperiș a avut loc în 1880, iar regele s-a mutat în Palas de-abia în 1884…

Pe măsură ce Ludovic se retrăgea și mai mult din relațiile cu oamenii și se concentra cu precădere pe demnitatea sa regală (și pe lumea fantezistă la care visa), și planurile de construcție a castelului au fost schimbate. Camerele de oaspeți au fost înlocuite în planuri cu o „Cameră Maură”, cu fântână, dar nici aceasta nu a mai fost niciodată construită. „Camera de scris” a fost schimbată în 1880 cu o mică grotă, iar modesta „Cameră de audiențe” a fost transformată într-o uriașă „Cameră a Tronului”. În același timp, cum Regele nu mai avea de gând să acorde audiențe, ea avea de fapt rolul unui monument al regalităţii, fiind o copie a legendarei Camere a Sfântului Graal.

De asemenea, o structură din oțel, foarte modernă și foarte rezistentă, a fost necesară pentru încorporarea acestei camere în Palas, ce era deja construit. O „Baie a Cavalerilor” trebuia să fie instalată și ea în partea de vest a Palas-ului, o reminiscență a băilor rituale ale Cavalerilor Mesei Rotunde. Nici aceasta nu a mai fost construită, în prezent aici fiind amplasată o rampă de scară, ce conduce vizitatorii către ieșire.

neuschwanstein_castle_2

Construcția castelului

Construcția castelului a început în vara anului 1868 prin săparea în stâncă (în unele locuri, până la o adâncime de 8 metri!) a spațiului pentru fundație, iar în iunie 1869 o nouă șosea de acces a fost terminată. Alături de piatra de temelie, la 5 septembrie 1869, în fundație au fost puse și planul de construcție, portrete ale lui Ludovic și monede din perioada sa de domnie. Clădirea Porții a fost terminată la sfârșitul anului 1873, iar Palas-ul a fost terminat (mai puțin detaliile finale) la jumătatea anului 1884. Turnul Pătrat și Casa Doamnelor („perechea” Casei Cavalerilor) au fost terminate de-abia în 1892. De asemenea, unele elemente prinse în planurile inițiale fie nu au mai fost construite deloc, fie nu sunt terminate nici în ziua de astăzi. Lungimea totală a construcțiilor este de circa 150 de metri, iar elementele castelului trebuiau să aibă, după planurile originale, în unele cazuri, chiar și o înălțime de 90 de metri. Un exemplu ar fi un donjon, a cărui bază ar fi trebuit să fie o capelă cu trei naosuri – niciunul dintre elemente nu a mai ajuns să fie construit. Palas-ul este o clădire colosală, cu cinci etaje, în forma a două cuboide uriașe, conectate în unghi și acoperite de două acoperișuri ascuțite. Deasupra se ridică două turnuri, cel din partea de nord având o înălțime de 65 de metri, peste acoperiș.